CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 81]

5.2.8. Ceramica arhaică în mediu roman

Ne vom întoarce la Dunăre, pentru a analiza, pe scurt, două loturi ceramice care, deşi aflate pe teritoriul Imperiului, sunt străine, într-un fel sau altul, culturii romane.

În primul caz este vorba despre stranietatea culturală. Lotul ales, provenit de la Capidava, este – de departe – cea mai mare colecţie de ceramică lucrată cu mâna dintr-un sit roman[51]. Colecţia cuprinde 12 piese, din care 10 întregi, din care două lucrate la roata lentă (considerată atipică pentru cultura romană târzie), provenite dintr-un complex închis, respectiv porticul Corpului de Gardă (transformat evident în depozit), alături de sute de piese tipice lumii romane (şi ele în bună stare de conservare), mai ales de transport şi stocare produse. Este depozitul de alimente al unei trupe de limitanei, distrus (şi îngropat sub dărâmături până la descoperire, în anii ‘90) cel mai târziu în timpul Sofiei (565-578)[52]. Că trupa era compusă şi din soldaţi cu o integrare precară în civilizaţia romană – este un loc comun; că finanţele statului roman erau tot mai şubrede, lăsând trupele – mai ales cele de limitanei – “să se descurce”, este iarăşi bine ştiut. Iată că soldaţii au făcut şi oale – chestiune care apropie dramatic garnizoana de locuitorii de dincolo de Dunăre şi marchează decăderea generalizată a Imperiului, odată cu toată lumea din jur.

Să analizăm cele 6 grupe de ceramică, aşa cum au rezultat din confruntarea morfologică (Anexe, p. 147-150), pe tabelele de înseriere analogică relativă (Anexe, p. 269-291):

- la poziţia 349, grupa Capidava 1 (cea mai reprezentativă numeric, respectiv 4 piese) este analoagă grupei 6 de la Garvăn (lotul care urmează a fi analizat), cât şi mediei de la Vadu Anei (analogie îndepărtată); la poziţia 1014 (pe a doua serie analogică), grupa 1 revine în compania altei grupe de la Garvăn, chiar grupa 1, şi a unei grupe de la Vadu Codrii; analogia cu Soldat Ghivan este îndepărtată şi nu va fi luată în consideraţie;

- grupa 2b Capidava (poziţia 413) are analogie numai la Codân (ceramică lucrată cu mâna); grupa slavă 26a nu are reprezentanţi decât la Codân;

- grupa 3a Capidava (poziţia 1036) are analogie numai în grupa 10 Budureasca; în prima serie analogică, la poziţia 538, grupa intră într-un complex analogic cu grupe de la Locusteni şi Străuleşti; nici una dintre analogii nu este suficient de strânsă pentru a fi declarată, însă complexul analogic este suficient de explicit asupra zonei culturale unde ar trebui căutate originile grupei;

- grupele 2a, 3b şi 4 de la Capidava nu au analogii relative; analogia absolută nu a oferit mult mai mult, respectiv o singură analogie pentru grupa 3b, respectiv un vas din necropola de la Sărata Monteoru[53].

Acestor analogii li se pot adăuga încă câteva, mai îndepărtate, realizate cu mai multă vreme în urmă (v. Anexe, p. 150), cu un “filtru” mai larg pentru analogiile automate (sau absolute). Se adaugă două piese de la Dulceanca şi una din Slovacia pentru grupa 1, un alt exemplar de la Dulceanca pentru grupa 2b, piese de la Locusteni (ceramică lucrată cu mâna), Dulceanca, Străuleşti (ceramică lucrată la roată), Bacău pentru grupa 3a. Integrarea lotului în ansamblul studiat este de numai 50% (inferior loturilor romane timpurii dar superior loturilor romane târzii). Nu ştim însă mare lucru. Analogiile insistente ale grupei 1 cu grupe de la Garvăn ne lămureşte numai în legătură cu acesta din urmă. Sunt făcute câteva opţiuni în Moldova şi Muntenia, dar – surprinzător – nu în mediul Penkovka, nu în Ucraina şi Polonia (cu excepţia unei anchete mai vechi, în alte condiţii). Am convingerea că dacă am

[p. 82]

cunoaşte ceramica tradiţională dobrogeană am înţelege mult mai mult. Este de menţionat că o parte a acestei ceramici este realizată cu pastă conţinând cioburi pisate (respectiv vasul din grupa 3b, cel cu opţiunea la Sărata...). Ar fi iarăşi de arătat că – de o fi doar o coincidenţă, tot atenţi ar trebui să fim – analogiile cele mai apropiate sunt fie cu situri contemporane, din Muntenia şi Moldova, fie cu Garvăn, care îi succede, în acelaşi areal geografic. Dacă am “traduce” aceste analogii în limbaj istoric, am spune că limitaneii sunt recrutaţi din teritoriile din faţa garnizoanei şi nu de la distanţe mari. O a doua concluzie “istorică” este că Imperiul a pierit, limitaneii – nu; aceasta este mai degrabă o metaforă, dar nu exclud apropierea în termeni reali de adevărul istoric.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica de la Garvăn-Popina

---

[51] Există mult mai multă ceramică lucrată cu mâna descoperită în situri romane decât se crede sau se recunoaşte (din nefericire! fiindcă săpătorii de epocă romană desconsideră problema). Cineva a făcut totuşi un inventar al problemei (OPRIŞ 2000, capitolul II.4.2., p. 105-133; deşi teza nu este deocamdată publicată, sunt posesorul unei copii, prin bunăvoinţa autorului, căruia îi mulţumesc pe această cale). Doar de plăcerea enumerării, localităţile se numesc Aegyssus, Cerna, Beroe, Callatis, Dervent, Dinogetia, Histria, Halmyris, Niculiţel, Ovidiu, Sacidava, Sinoe, Tomis, Topraichioi, Tropaeum, Valul lui Traian. Chestiunea este prea serioasă pentru a fi tratată într-o notă şi va trebui să aştepte un studiu.

[52] Materialul numismatic care însoţeşte depozitul provine de la Justinian, Justin II şi Sofia (OPRIŞ 2000, p. 31).

[53] TEODOR D. 1994, fig. 3/2.